Piept de pui în sos de vin, sub capac de pâine

Ete-mă şi pe mine, c-o năframă-n vârf de băţ!

…….

Toţi mâncăm şi, pentru foarte mulţi dintre noi, fără studii de specialitate dar cu pasiune şi cu suflet, gătitul se poate apropia de artă, o artă a cărei principală caracteristică ar fi, la prima vedere, Domnia Sa, Reţeta, adică o înşiruire de ingrediente, condiţii şi de paşi, pigmentată de fotografii executate pe parcurs.

Dar povestea e de fapt mai profundă si de aceea un vas Pyroflam în bucătăria ta, nu trebuie să lipsească. Degeaba ai tu tot ce trebuie plus dorinţa necesară de a impresiona, dacă nu ai un vas pe măsură.

Pe vremuri bunica gătea în tuci sau vas de lut. Nimic de zis, îi ieşeau bucate cum numai mâinile ei erau în stare sa plămădească, dar am evoluat neică…nu mai poţi veni cu tuciul înnegrit să-l plasezi pe masă, între vase de arcopal şi servete trase prin inel.

Şi dacă vasul Pyroflam le îndeplineşte pe toate, nu-i cazul să mulţumeşti respectuos vaselor vechi pe care amprenta timpului e net vizibilă şi să înlocuiesti cu calitate, inovatie, eleganţă, performanţă şi rezistenţă?

Eu am pus parafa, deşi nu-s eu mare bucatar (glumesc mă, ca-s modestă, că doar nu degeaba-s bucătar real), i-am pus şi roba, dar nu degeaba ci după ce am gătit in el un piept de pui cu legume şi sos de vin, bun de te lingi pe degete!!!

Am stat în dilemă mult timp, din două motive:

- Nu aveam vasul, a sosit abia marţi, miercuri s-a oprit apa, aşa că-s, ca întotdeauna, întârziată .

- Nimic nu mi se părea vrednic de gătit în minunaţia asta imaculată . Ba voiam ceva tradiţional, ba desert, ba englezisme J)).

Dacă în prima etapă a concursului de creativitate, Bucatar real,-" am mizat pe puiul cu sos tomat sub capac de pâine, n-am deviat prea mult de la reţetă nici în etapa a doua, pentru că nu mi-am schimbat considerabil părerea, cum că acest vas ar fi perfect pentru acest gen de reţete, încălzind uniform conţinutul interior, făcând ca reţeta să fie perfect preparată. .

Crustă crocantă la exterior, miez aromat , consistent, cuprinzând miresme inconfundabile date de ingrediente de calitate, plus un sos de vin alb cu smântână, această reţetă , uşor de realizat, poate încânta orice gurmand pretenţios. Gătite în acest mod, mâncărurile îşi conservă toate aromele.

Aluat

300 gr făină
3 linguri mălai
5 gr drojdie
½ linguriţă sare
Apă caldă

La umplutură puteţi jongla cu gusturile personale, puteţi fructifica resturi de friptură şi adăuga legume după bunul dumneavoastră plac.
Eu am pus aşa:

30 ml ulei
Piept de pui preparat la grill – 2 bucăţi mărişoare (undeva la 800 de grame)
O cutie mazăre (200 grame)
4 cepe verzi (cu tot cu partea alba)
60 ml supă de legume
Un dovlecel
O linguriţă coajă rasă de lămâie
Sare
Piper

Sos

60 ml vin alb
3 cătei usturoi
250 ml smântână grasă
Puţină nucşoară
Puţin cimbru
Sare
Piper

În plus , două linguri de apa şi o lingură de faină

Întâi ne ocupam de pieptul de pui. Îl porţionam în bucăţi de 1,5-2 cm grosime, îl batem uşor cu ciocanul de carne, condimentăm cu sare şi piper şi-l preparăm pe grill , câte două minute pe fiecare parte.

Îl păstrăm la cald. Mazărea din conservă o trecem pe sub jetul cu apă rece apoi o lăsăm la scurs.

Încingem uleiul în vasul Pyroflam. Adăugăm ceapa şi dovlecelul. Călim timp de două minute, apoi adăugăm pieptul de pui şi supa de legume. Punem capacul şi lăsăm la foc potrivit, să fiarbă înnăbuşit, timp de 5 minute. Adăugăm mazărea, coaja de lămâie, sare şi piper după gust şi mai lăsăm 3 minute.

În timp ce fierbe totul în vas, ne ocupam de sos.

În două linguri de ulei încins, călim usturoiul tăiat felioare mai groase. Stingem cu vinul alb şi lăsăm la foc mic 3 minute (să scadă la jumătate). Adăugăm smântâna, cimbrul, nucşoara , sare şi piper. Lăsăm să mai dea două clocote.

Punem sosul peste amestecul de carne şi legume.

Într-un bol punem făina, mălaiul, drojdia, sarea şi omogenizăm. Începem să adăugăm apă călduţă , frământând, până obţinem un aluat elastic, nelipicios.

Pe masa înfăinată întindem cu sucitorul o foaie rotundă, cu diametrul mai mare decât al vasului Pyroflam.

Dintr-o lingură de faină şi două linguri de apă, facem un amestec omogen cu care ungem partea de sus a vasului, pe exterior, amestecul consituind lipiciul ce va ţine capacul de pâine.

Aşezăm cu grijă foaia deasupra vasului lipind uşor marginile.

Introducem în cuptorul preîncalzit şi lăsăm până ce pâinica prinde culoare.

Aveti grijă să întindeţi în strat uniform foaia de aluat, altfel va crăpa. La mine a crăpat puţin într-o parte. E un deliciu! Nu vă puteţi imagina aromele din apropierea vasului, atunci când rupeţi crusta .

Poftă mare!

Dar hai să vă mai spun ceva, vouă, celor care ne priviţi şi admiraţi blogurile şi aveţi impresia că suntem aşi în ale bucatariei, că nu eşuam şi nu stricăm ingrediente niciodată.

Urăsc să lucrez contra cronometru, urăsc să mă preseze timpul; dar din motivele prezentate mai sus, din păcate, chiar aşa a şi trebuit să-mi desfăşor activitatea de azi.

Am făcut capacul de paine de 3 ori!!! Da, trei!

Nu dintr-un motiv serios, insa am vrut să fac un aspect spectaculos, nişte linii curbe pornite din mijlocul aluatului, care în final să dea aspectul unui soare. Mereu apăsam o “rază” cu cuţitul, mai mult de jumătatea grosimii aluatului, încat la copt, crăpa. Cum să apar cu-n soare spart? J)

Si-o luam de la capat. După ce am facut al doilea şi s-a întamplat la fel, am vrut să renunţ, îmi venea să plâng .

Dar l-am facut şi pe-al treilea renunţând la decorul spectaculos, lăsând capacul simplu.

Mesajul meu nu e altul decât : Nu renunţa! Trânteşte, sparge, refa, că până la urma iese